Blogul HolidayReview – Jurnalul tau de calatorii

Publicat în 3 august 2010 de superadmin

www.holidayreview.ro - consilierul tău de vacanţă

Blog.HolidayReview.ro – Jurnalul tau de calatorii

Bine ati venit pe blogul Holiday Review!

Ai fost in vacanta si ai ramas impresionat de locurile pe care le-ai vizitat? Ai o idee de vacanta si vrei sa o comunici? Imparte toate aceste impresii si cu prietenii tai, trimitandu-ne  povestile tale in care sa ne spui cum ti-ai petrecut cele mai frumoase concedii, unde te-ai distrat, ce le recomanzi si altora, iar noi le vom publica pe blogul HolidayReview.ro.  Noi te incurajam sa eliberezi scriitorul din tine, sa devii cunoscut pe unul din cele mai apreciate portaluri de turism din Romania. Si nu uita: Vacanta ta este misiunea noastra!

  • Share
Publicat în General | Lasă un comentariu

Pret benzina Turcia 2011

Publicat în 12 ianuarie 2011 de Cristian Ceobanu

Pretul la benzina in Turcia 2011

Inainte de a pleca in vacanta in Turcia trebuie sa stiti ca pretul benzinei este mult mai mare decat in Romania si in alte tari europene. Lista preturilor benzinei in Turcia:

Pret Benzina Turcia 95  3,8 Lire Turcesti

Pret Benzina Turcia 98  3,9 Lire Turcesti

In Turcia gasiti mai multe branduri de benzinarii, locale si internationale. Am primit recomandari de la prieteni sa alimentam de la shell. Densitatea benzinariilor este foarte mare pe drumuri si autostrazi in Turcia.

Trebuie sa retineti ca pretul benzinei in Turcia este foarte mare si este bine sa alimentai inainte de intrarea in Turcia.

  • Share
Publicat în Vacante in Turcia | Etichete , | Lasă un comentariu

Mini-vacanta Paris

Publicat în 15 septembrie 2010 de bdoinana

O mini-vacanţă cu aer franţuzesc sună perfect, aşa că, beneficiind de o sansa ivita pe neasteptate, m-am hotarat sa ma indrept spre Lyon, « jadis, la capitale de la Gaulle », oras, marcat, in egala masura, de şarmul, de eleganţa, tipice francezilor, ca şi de prospeţimea unei metropole europene.
Cu cei peste 400.000 de locuitori, Lyon este al treilea oras al Frantei si unul dintre cele mai interesante, in buna parte datorita cladirilor si monumentelor istorice din cartierul vechi. Capitala a industriei de textile si matasuri, vechi oras roman, ulterior, centru comercial si industrial deosebit de important in istoria tarii, se gasesc aici numeroase obiective ce merita a fi vizitate. De la Basilica de la Fourvière, cu bogata colectie de arta bizantina de secol al XIX-lea, la ruinele romane, cladirile in stilul Renasterii italiene, stradutele pietruite din “vieux quartier”, la muzee si galerii, vechiul Lyon ofera totul. Dupa o zi de vizitare a orasului, ne-am putea relaxa intr-una dintre cafenele sau luand masa intr-unul dintre numeroasele restaurante. Aici, se gasesc peste 30 de muzee diverse, de la cele de arta la cele de textile si antichitati, gazduind expozitii temporare si permanente.
Ca o caracteristica a orasului, se impune a aminti faptul ca portile caselor ascund intrari in spatele carora se afla coridoare intunecate, curti largi si camere racoroase. Pe aici duceau tesatorii stofele lor valoroase catre comercianti.

In asa numitele „traboules”, s-au ascuns mai tarziu dusmanii iacobinilor, iar tesatorii au pregatit revolta. Tot acolo, s-au ascuns cei care luptau impotriva ocupatiei germane (O strada celebra cu multe astfel de ascunzatori este Rue du Bœuf)
La o scurta plimbare, « dans la soirée », Lyon isi arata cea de-a « doua fata ». De la ora 22.00, multe cladiri se inconjoara de stralucire. Bazilica de la Fourvière pluteste pe un nor albastru, iar cupola primariei sclipeste aurie.
Gurmanzii se pot bucura de deliciile celebrei bucatarii lyoneze, intr-o plimbare prin piata de pe bulevardul Croix Rousse. Din secolul al XV-lea se comercializeaza, aici, nu doar legume si fructe, ci si carne. In micile localuri „bouchons”, oaspetii se pot infrupta din specialitatile preparate odinioara de maestrele tesatoare.
Carnatii „Andouillettes”, chiftelele din carne de vitel „Quenelles” sau salata de linte sunt doar cateva dintre bucatele specific lyoneze. Nu degeaba Lyon-ul poarta numele neoficial de „Capitala Gastronomiei”. Nicaieri in Franta nu sunt inregistrati mai multi bucatari de top….

  • Share
Publicat în Vacante in Franta | Etichete | Lasă un comentariu

Paris

Publicat în 15 septembrie 2010 de bdoinana

Cum îsi petrece timpul liber, atunci când îl are, un turist, aflat la Paris?
Este o diferenta radicala intre a strabate acest oras aproape în toate directiile, la început, întotdeauna în viteza masinii sau a unui autobuz, si doar sa reusesti sa zaresti unele locuri pline de farmec, unele, care iti trezesc amintiri de acasa, amintiri legate de un Bucuresti aproape disparut, altele care iti trezesc curiozitatea si, altceva, cand revii, insotit de aparatul de fotografiat, pur si simplu….. hoinarind. Invitatia la hoinareala, cu pasul prin Paris, ramâne deschisa si as vrea sa ne indreptam spre cel mai frumos bulevard din lume, « Les Champs Élysée » – o permanenta curiozitate. O plimbare pe acest bulevard este mereu o surpriza, în mod special, în partea cuprinsa între Piata Concorde et le Rond Point. Pe aceasta portiune, strada se transforma, de fapt, intr-un parc cu mari suprafete libere, unde intalnim tot felul de expozitii si manifestari culturale. Intr-o toamna, in urma cu cativa ani, am vazut in Piata Concorde multa, multa lume. De departe, se putea zari un concurent la obeliscul din Luxor, era vorba de o racheta cosmica, una din numeroasele modele frantuzesti ARIANE – sub forma de macheta !. Iata-ma, deci, la expozitia, a câta oare ? a mijloacelor de transport si a evolutiei lor, dimensiunea lor umana, vise si realizari… O gondola autentic venetiana se odihnea pe margine drumului, sfidând, parca, cu linia ei eleganta si calma, agitatia potopului de masini ce se revarsa spre Piata. Alaturi, consoarta ei de origine asiatica (cambodgiana) ma facea sa cred ca ma aflu in delta Mekong-ului ! Ceva mai departe am descoperit un bazin, în care, doua machete de vapoare evoluau gratios… În jurul lui, plin de copii de vârste diferite, dar, care urmareau toti cu aceiasi emotie manevrele acestor machete. Desigur, ca, din acest amestec de mijloace de transport nu putea sa lipseasca nici TGV-ul, cu adevarat o capodopera a tehnicii, dar,….stând si privindu-i cabina aerodinamica mi-am adus aminte ca tot ei, francezii, au creat un tren pe perna de aer, un tren revolutionar pentru acei ani, un tren care, atunci, avea deja o viteza de aproape 400 kilometri/ora si care a fost testat, în realitate, pe o portiune, undeva între Paris si Chartres… Urmele liniei se mai vad si astazi, dar, din pacate, interesele economice au fost mai puternice decât mândria lor inginereasca si nationala, proiectul fiind oprit si uitat… Parca în contradictie cu progresul tehnic înconjurator, pe o parte laterala, vad si o caruta-caravana, o caruta vazuta de mine doar în filme, in cele de capa si spada… Alaturi, poate chiar cu buna stiinta, o rulota « AIRSTREAM » pe numele ei, facuta în întregime din aluminiu, semanând ca doua picaturi de apa cu fuselajul avionului Dakota, din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial ; un exemplar al acestuia se afla, demult, în curtea Institutului Politehnic din Bucuresti, avion care fascina trecatorii prin zona! Trec pe lânga tot felul de exponate sau «espaces», cum se spune pe malurile Senei, de biciclete futuriste, diverse automobile, unele, de epoca, unele, electrice, o încrucisare între o caroserie de automobil si un motor de avion prevazut cu o elice, foarte practic pentru diverse sporturi periculoase, planoare si delta-planuri, chiar si un tractor TITAN, fabricat în America, dupa anii 1920. Toate aceste « espaces » se aflau într-un frumos decor de toamna, strajuite majestuos de restaurantul «Le Doyen». Ajung la capatul expozitiei, exact în momentul în care «Le Grand Palais » isi aprindea salba de lumini, iar statuia Generalului se desena pe cerul Parisului. Pe o latura a Palatului, vizitatori ai altor expozitii se grabeau sa intre… Pe partea cealalta a bulevardului, Teatrul Marigny îsi apinsese si el luminile, iar sala « Elvire Popesco » se pregatea sa-si primeasca spectatorii ; fotografia actritei se afla la locul ei , în holul intrarii, parca invitându-i… Luminile Hotelului “Matignon” sclipeau discret, semn ca totul veghea, iar restaurantul “Le Nôtre” se desena în penumbra parcului, ca un vapor de croziera, toate luminile aprinse, toata lumea la posturi… petrecerea putea sa înceapa! Et, si je revenais, à Paris…, as continua la flânerie prin alte si alte locuri, schimband decorul si starea de spirit, in functie de anotimp sau de conjunctura…

  • Share
Publicat în Vacante in Franta | Etichete | Lasă un comentariu

Poveste din nessebar

Publicat în 15 septembrie 2010 de bdoinana

O poveste bulgărească: Nessebar
Ochiul lui Allah, legat pe o sfoară răsucită din piele, se prelinge pe lîngă nişte saboţi olandezi, gravaţi cu „I love Bulgaria“, care tronează în mijlocul unui ocean de săpunuri mici, de cîte 1 leva fiecare, învăluiţi într-o aromă bulgărească de trandafiri. Puţin mai sus, pe un alt raft, stau mirodenii pentru „chicken kebap“ sau pentru „pizza mexicana“, borcănele pline de ingrediente 100% bulgăreşti, aranjate ingenios, pe straturi, sub formă de modele. Tarabele de souvenir-uri, ce se întind în centrul oraşului, discret, deşi îmbină reţetele de succes a numeroase culturi, adoptate şi adaptate tărîmului bulgăresc, sînt pline de un bun-gust inedit pentru o staţiune turistică.
Nessebar este o localitate a districtului Burgas (dezvoltat pe locul unei vechi asezari trace – Mesambri), orăşel transformat dintr-un mic sat de pescari într-una dintre cele mai cochete staţiuni turistice de pe malul Mării Negre. Oraşul vechi, aflat la aproximativ 100 de kilometri sud de Balcic, este o peninsulă cu foarte multă istorie, despre care se spune că face parte dintre cele mai vechi oraşe din Europa, prima atestare fiind din anul 510, d.C., cînd aceasta figura ca aşezare grecească. (Dacă te aventurezi în largul mării, se mai spune că, pe sub apă, poţi vedea ruinele aşezărilor de demult.) Nessebar-ul este, de altfel, şi monument UNESCO, prezervat integral, care, şi datorită acestui lucru, şi-a cîştigat în timp un soi de clientelă selectă, oameni dornici de o distracţie elegantă, antagonică opulenţei şi extravaganţei de la Albena sau Nisipurile de Aur.
Aici, hotelurile se infatiseaza ca mici pensiuni, totul este foarte intim, de dimensiuni reduse, abordînd un aer select, renunţînd pe cît posibil la abuzul comercial. Aici, pînă şi chelnerii, deosebit de amabili şi părînd să aibă şcoala unui serviciu de tradiţie (acel gen de chelner care, deşi poate umflă nota, îţi rămîne prieten), îşi rezervă dreptul de a te selecta ca potenţial client. Mîncarea este şi ea o combinaţie de culturi gastronomice. Găseşti de la ardei umpluţi, sărmăluţe în foi de viţă, la pui mexican sau shopska salad (salată bulgărească în stil bulgăresc – adică fără şuncă, ou sau măsline, doar legume şi brînză) şi un soi de omletă cu legume, una dintre mîncărurile lor preferate. Străduţele oraşului sînt înguste, din piatră cubică, dificile pentru tocuri, dar, pline de un farmec vechi, sporit de ruinele antice şi de casele păstrate în stil tradiţional. Toate sînt construite pe fundaţii înalte de piatră, înconjurate de curţi cu porţi mari, de lemn, ornamentate cu gust cu încuietori metalice, lucrate cu tot soiul de modele tradiţionale.
În Nessebar, există şi un număr impresionant de biserici. Pe vremuri, ar fi fost ridicate nu mai puţin de 40 lăcaşuri de cult, azi, însă, se mai pot certifica doar 26, dintre care, ca obiective turistice, se viziteaza Biserica Sf. Ştefan, unde turiştii pot admira fresce originale, pictate între secolele XI şi XVII, şi Biserica Sf. Spas. Acelaşi turist, avid de informaţii, are la dispoziţie şi cîteva muzee, ruinele existente peste tot în oraş, frumos luminate pe timp de noapte, plus o baie turcească şi o moară de vînt. …Cît costă un sejur în micul paradis? Rezervat din timp, 7 zile în plin sezon, cazare, mîncare, băutură şi suveniruri, în jur de 200 de euro.
Cei mai mulţi turişti sînt nordici şi germani. Ei află de Nessebar via „puternica“ reclamă, făcută de operatorii lor de turism. De multe ori, este descris ca fiind un oraş de calitate vestică, la preţuri estice, ceea ce este foarte adevărat. Nici unul dintre turiştii, cu care am intrat în discuţie, nu s-a arătat dezamăgit, nu s-a declarat cîtuşi de puţin înşelat în aşteptări.
Nu doar preţurile şi reclama atrag turiştii. Indragesti Nessebar-ul, in primul rand, datorita simplitatii sale, o simplitate „diversă“. Pentru că aici te poţi distra, te poţi odihni, poţi vizita muzee, poţi mînca bine, poţi face plajă sau poti sta la terase, ai parte de absolut orice.
Cartea de capatai : Bulgaria, Ghid de calatorie
Lindsay Bennett, Pete Bennett
Rod al cercetărilor în teren întreprinse de unul dintre cei mai inspiraţi specialişti în turism, ghidul de călătorie dedicat Bulgariei, cu un accent aparte acordat, cum altfel !, capitalei Sofia, se prezintă doldora de informaţii, dintre cele mai profitabile, asupra micilor şi marilor excursii pe care ar merita să le întreprindeţi pe aceste meleaguri, despre locurile în care puteţi mânca şi cele în care ar fi bine să vă faceţi cumpărăturile, cu un plus de ponturi de călătorie, închegându-se, nu în ultimul rând prin formatul practic, într-un însoţitor ideal de vacanţă.

O poveste bulgărească: Nessebar Ochiul lui Allah, legat pe o sfoară răsucită din piele, se prelinge pe lîngă nişte saboţi olandezi, gravaţi cu „I love Bulgaria“, care tronează în mijlocul unui ocean de săpunuri mici, de cîte 1 leva fiecare, învăluiţi într-o aromă bulgărească de trandafiri. Puţin mai sus, pe un alt raft, stau mirodenii pentru „chicken kebap“ sau pentru „pizza mexicana“, borcănele pline de ingrediente 100% bulgăreşti, aranjate ingenios, pe straturi, sub formă de modele. Tarabele de souvenir-uri, ce se întind în centrul oraşului, discret, deşi îmbină reţetele de succes a numeroase culturi, adoptate şi adaptate tărîmului bulgăresc, sînt pline de un bun-gust inedit pentru o staţiune turistică. Nessebar este o localitate a districtului Burgas (dezvoltat pe locul unei vechi asezari trace – Mesambri), orăşel transformat dintr-un mic sat de pescari într-una dintre cele mai cochete staţiuni turistice de pe malul Mării Negre. Oraşul vechi, aflat la aproximativ 100 de kilometri sud de Balcic, este o peninsulă cu foarte multă istorie, despre care se spune că face parte dintre cele mai vechi oraşe din Europa, prima atestare fiind din anul 510, d.C., cînd aceasta figura ca aşezare grecească. (Dacă te aventurezi în largul mării, se mai spune că, pe sub apă, poţi vedea ruinele aşezărilor de demult.) Nessebar-ul este, de altfel, şi monument UNESCO, prezervat integral, care, şi datorită acestui lucru, şi-a cîştigat în timp un soi de clientelă selectă, oameni dornici de o distracţie elegantă, antagonică opulenţei şi extravaganţei de la Albena sau Nisipurile de Aur.
Aici, hotelurile se infatiseaza ca mici pensiuni, totul este foarte intim, de dimensiuni reduse, abordînd un aer select, renunţînd pe cît posibil la abuzul comercial. Aici, pînă şi chelnerii, deosebit de amabili şi părînd să aibă şcoala unui serviciu de tradiţie (acel gen de chelner care, deşi poate umflă nota, îţi rămîne prieten), îşi rezervă dreptul de a te selecta ca potenţial client. Mîncarea este şi ea o combinaţie de culturi gastronomice. Găseşti de la ardei umpluţi, sărmăluţe în foi de viţă, la pui mexican sau shopska salad (salată bulgărească în stil bulgăresc – adică fără şuncă, ou sau măsline, doar legume şi brînză) şi un soi de omletă cu legume, una dintre mîncărurile lor preferate. Străduţele oraşului sînt înguste, din piatră cubică, dificile pentru tocuri, dar, pline de un farmec vechi, sporit de ruinele antice şi de casele păstrate în stil tradiţional. Toate sînt construite pe fundaţii înalte de piatră, înconjurate de curţi cu porţi mari, de lemn, ornamentate cu gust cu încuietori metalice, lucrate cu tot soiul de modele tradiţionale.
În Nessebar, există şi un număr impresionant de biserici. Pe vremuri, ar fi fost ridicate nu mai puţin de 40 lăcaşuri de cult, azi, însă, se mai pot certifica doar 26, dintre care, ca obiective turistice, se viziteaza Biserica Sf. Ştefan, unde turiştii pot admira fresce originale, pictate între secolele XI şi XVII, şi Biserica Sf. Spas. Acelaşi turist, avid de informaţii, are la dispoziţie şi cîteva muzee, ruinele existente peste tot în oraş, frumos luminate pe timp de noapte, plus o baie turcească şi o moară de vînt. …Cît costă un sejur în micul paradis? Rezervat din timp, 7 zile în plin sezon, cazare, mîncare, băutură şi suveniruri, în jur de 200 de euro.
Cei mai mulţi turişti sînt nordici şi germani. Ei află de Nessebar via „puternica“ reclamă, făcută de operatorii lor de turism. De multe ori, este descris ca fiind un oraş de calitate vestică, la preţuri estice, ceea ce este foarte adevărat. Nici unul dintre turiştii, cu care am intrat în discuţie, nu s-a arătat dezamăgit, nu s-a declarat cîtuşi de puţin înşelat în aşteptări.
Nu doar preţurile şi reclama atrag turiştii. Indragesti Nessebar-ul, in primul rand, datorita simplitatii sale, o simplitate „diversă“. Pentru că aici te poţi distra, te poţi odihni, poţi vizita muzee, poţi mînca bine, poţi face plajă sau poti sta la terase, ai parte de absolut orice.
Cartea de capatai : Bulgaria, Ghid de calatorie Lindsay Bennett, Pete Bennett
Rod al cercetărilor în teren întreprinse de unul dintre cei mai inspiraţi specialişti în turism, ghidul de călătorie dedicat Bulgariei, cu un accent aparte acordat, cum altfel !, capitalei Sofia, se prezintă doldora de informaţii, dintre cele mai profitabile, asupra micilor şi marilor excursii pe care ar merita să le întreprindeţi pe aceste meleaguri, despre locurile în care puteţi mânca şi cele în care ar fi bine să vă faceţi cumpărăturile, cu un plus de ponturi de călătorie, închegându-se, nu în ultimul rând prin formatul practic, într-un însoţitor ideal de vacanţă.

  • Share
Publicat în Vacante in Bulgaria | Etichete | Lasă un comentariu

Dunăre, Dunăre, drum liniştit, fără pulbere…

Publicat în 14 septembrie 2010 de Cristina

„Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere…”. Versul acestea mi-a fost readus în memorie atunci când, la un sfârşit de săptămână, mă pregăteam, împreună cu câţiva prieteni, de o mică „evadare” dintre betoanele oraşului X. Scopul amicilor era să prindă câte ceva din fauna ihtiologică atât de bogată. Mai precis le puseseră gând rău somnilor, iar zona pe care o vizau pentru atacul la peşte era zona Giurgeni, în apropierea unei comune cu o populaţie destul de însemnată. Pentru mine, însă, ieşirea la Dunăre însemna altceva. Posibilitatea ca să îmi umplu sufletul cu frumos. Cu vis. Cu… tăcere.
Pentru un băiat crescut departe de fluviu, Dunărea putea reprezenta un loc al reculegerii în faţa măreţiei naturii. Cunoscut întâi din (Des)cântecul melcului (…„Şi te du la Dunăre/Şi bea apă tulbure), apoi din manualele de geografie, care îl dădeau pe locul 2 în Europa şi trecând prin buletinele de ştiri dinainte de 1990, care insistau pe beneficiile canalului Dunăre – Marea Neagră, fluviul mă atrăgea. Ca un magnet. Vroiam să îl descopăr altfel, dincolo de ceea ce mi se spusese, cu cifre bombastice şi de către tovarăşii din partid. Sincer, nu mă aşteptam, aici, la ceva cu o muzicalitate aparte, precum în valsul lui Strauss şi nici măcar ca în valsul lui Iosif Ivanovici, ci doream să descopăr ceea ce bănuiam – şi aveam să şi aflu că este – un adevărat „templu” al naturii, căruia oamenii, în goana zilnică, uită, câteodată, să îi dea respectul cuvenit. Un „templu” deseori „pângărit” de „negustorii” de tip nou şi de cei pentru care ieşirea în mijlocul naturii înseamnă doar luatul mesei pe malul apei şi aruncatul gunoiului în apă, după cum văzusem la TV. „Înarmat” cu aceste gânduri personale, iar amicii cu arsenalul pescăresc în spatele maşinii, am pornit la drum într-o superbă dimineaţă de duminică. La sugestia unei prietene am abordat ruta Slobozia – Ţăndărei – Giurgeni şi la orele amiezii am ajuns la Giurgeni, loc cunoscut şi recunoscut în mediul amatorilor de pescuit. Bineînţeles, amatorii de somn şi-au făcut imediat cunoscute intenţile marţiale, nu numai peştilor, fiind lansate provocări reciproc şi între pescari. Eu, însă, am abordat o atitudine „pacifistă”, alegând plimbarea pe mal şi reculegerea în faţa măreţiei fluviului. Un fluviu pe care nu l-am văzut albastru, precum în titlul filmului Malvinei Urşianu, ci negru, dar de o frumuseţe aparte. Acolo, pe mal, am privit ore în şir întinderea parcă nesfârşită de apă, fără să mă satur, în timp ce, la mare distanţă, pescarii se chinuiau să scoată „mustăcioşii” care se dădeau prinşi cam greu. Aveam să ne întâlnim la maşină, 4 ore mai târziu, unii supăraţi pentru captura cam firavă, alţii, printre care mă număram şi eu, mai calmi, mai senini. Şi în timp ce unii s-au întors în oraşul X mult mai obosiţi decât plecaseră, pentru mine „evadarea” la Dunăre a fost ca o conectare la un uraş acumulator invizibil, care mi-a încărcat bateriile pentru încă câteva săptămâni de muncă în toiul verii. Mi-a plăcut enorm, vă recomand să repetaţi şi dumneavoastră experienţa mea. Cine ştie, poate ne întâlnim cu toţii, acolo! FLORENTIN DEAC, Targu-Mures

  • Share
Publicat în Vacante in Romania | Lasă un comentariu

Hotel Amfipolis, insula Thassos

Publicat în 14 septembrie 2010 de roxanee

Inca din copilarie, cand am citit pentru prima oara legendele olimpului mi-am dorit sa ajung pe taramul zeilor. Se pare ca cineva acolo sus ma iubeste si dupa mai multi ani dorinta mi-a fost indeplinita. Cu mare emotie mi-am pregatit bagajele pentru prima si singura mea excursie in afara meleagurilor tarii , mai exact in una din insule grecesti si anume Thassos. Experienta a fost una inedita, am mers pentru prima data cu feriboatul si a am poposit pentru prima data pe o insula. Pentru cineva care nu a vazut pana acum decat litoralul romanesc Thassosul a fost pentru mine ca o plimbare in gradina Edenului, fara zgomot, manele, agitatie, tipete fara teama ca mi se vor fura banii sau obiectele personale de pe plaja.
Socul a fost si mai mare cand am ajuns la hotel. Hotelul Amfipolis este cotat cu 4 * are forma dreptunghiulara , isr daca aveti o imaginatie ca a mea inchizand putin ochhi vi-l puteti imagina ca un castel in miniatura, aflat in mijlocul unei terase, inconjurat de masute si scaunele. Pe terasa se afla si un bar, nefunctional insa pe perioada cat am stat noi acolo. In spatele Hotelului se afla piscina care inconjoara pe doua laturi hotelul (eu personal nu am folosit-o pentru ca am vrut sa ma bucur de mare). Hotelul este dotat si cu un jacuzzi aflat in exterior.
Hotelul are 3 nivele dispuse  in jutrul scarii interioare. Camerele sunt spatioase si curate , dotate cu pat dublu, masuta, birou cu televizor, si un minifrigider. Daca aveti lucruri de valoare puteti sa le depozitati in seiful aflat in camera. Baia camerei mele a fost destul de mare, nu i-a lipsit uscatorul de par si ventilatorul ( baile avand aerisire pe coloana). Camera destul de spatioasa este acoperita cu gresie de trafic, iar ceea ce m-a surprins a fost tavanul acoperit cu lemn. Aerul conditionat si-a facut pe deplin datoria, ferindu-ne de canicula de afara.
Personalul a fost foarte amabil, desi eu am comunicat mai greu cu ei…vorbesc franceza, iar ei stiau doar putina engleza si bineinteles Greaca cat cuprinde. Curatenia in camera se facea zilnic, tot zilnic se schimbau prosoapele, iar lenjeria la doua zile. O impresie la fel de buna mi-a lasat si sala unde serveam micul dejun, foarte aerisita si curata. Cat despre micul dejun parerile sunt impartite este tip bufet suedez si cred ca in linii mari este multumitor pentru toata lumea, desii s-au gasit destui carcotasi. Ca sa va faceti o idee va enumar cateva alimente; unt, miere, dulceata, cascaval, sunca, oua, cereale, fulgi de porumb, paine alba si neagra, corn, lapte, ceai, cafea, o prajiturica de casa si nelipsitul pepene.
Ca puncte slabe pot enumera faptul ca nu aveam balcon la camere, eu una simtindu-i lipsa. Un alt punct slab din partea unor carcotasi ar fi distanta de 300 de metrii pana la plaja (mie mi s-a parut mai mult decat rezonabila, pentru-ca ma puteam plimba pana ajungeam la plaja) dar nu poti multumii pe oricine.

Din pacate nu am gasit prin calculator o poza in care sa va arat intreaga cladire.

DSC00121

Baietelul meu a fost mai mult decat incantat de teresa, locul lui preferat fiind banca cu multe pernute.
DSC00125

Aceasta este intrarea in hotel.

DSC00135

Urmatoarea poza este o imagine din interiorul hotelului.

DSC00433

Ursuletii nu sunt din dotarea hotelului ;) ) cam asa arata camera de hotel.

DSC00885

  • Share
Publicat în Vacante in Grecia | Etichete | Lasă un comentariu

Litoralul Romanesc, merita sa mai mergi in weekend, NU ! Merita sa mergi 7 zile, nu cred !

Publicat în 13 august 2010 de Cristian Ceobanu

Salut,

Asa cum stim cu totii anul asta a fost foarte greu din punct de vedere financiar. Astfel multi ne-am regandit concediile si scurtele iesiri. Asa se face ca si noi (eu si sotia mea) printre mini concedii de 4-7 zile prin diverse capitale ale europei, ne-am mai strecurat si pe la mare un weekend. In primul rand pe litoralul romanesc nu se merita sa iti faci concediul. De ce :

  • Litoralul Bulgaresc nu este mult mai departe de cel romanesc.
  • Timpul pana la Sunny Beach este mai scurt decat cel pana la Neptun ! Am facut in weekendul 6-8 august 5 ore Bucuresti -- Costinesti si in jur de 6 ore Costinesti - Bucuresti
  • Preturile la cazare uriase , o amarata de camera, conditii sub o stea 150 ron ,echivalent 35 Euro. La  acest pret hotel 3-4 stele in Bulgaria
  • Daca vrei sa stai 2 nopti nu te baga nimeni in seama (cazare la particulari), poti gasi cu chiu cu vai un hotel ceausit ce iti ofera pe la 180-240 Ron o camera mult sub standardele uzuale, o iei daca nu vrei sa dormi in masina. Daca ai o sotie desteapta care vine de acasa cu lenjerii de pat, prosoape si dezinfectant poti scapa fara sa iei nu mai stiu ce minuni biologice cuibarite in habitat
  • Sunny Beach este o statiune cu circuit inchis, toata statiunea apartine unui singur proprietar, platesti cand intri cu masina 10 Euro si atat , ai parcare in acesti bani pentru tot sejurul. Pe litoralul romanesc putinele locuri de parcare sunt “manage-uite” de coloratii locali ce te jegmanesc , colorati invizibili pentru politia romana sau alte autoritati. NU stiu in ce tara mai poti vedea celebrele ladite “parcate”  unde mai exista cate un loc de parcare disponibil.
  • Entertainment  , ha ce gluma :) . Singurul punct de pe intreg litoralul este Aqua Magic Mamaia, in rest doar cluburi discoteci, etc. Recomand tuturor sa incerce sa mearga macar o data la un resort din Turcia sau Spania daca bugetul permite. Acolo ai nenumrate activitati de entertainment atat ziua cat si noaptea. In statiuni ca Mamaia “perla litoralului romanesc” inca mai sunt pe plaja fantome ale toboganelor ceausiste. Tot in Mamaia se afla ramasitele unui promotoriu masiv din beton ce pe vremuri ducea turisti in larg, avea tobogane pe lateral, etc. Bineinteles ca este praf , de, era gratis iar primaria nu a putut sa il dea unui smecher. Acum nu este decat un factor de risc pentru cei care se aventureaza. A, am uitat de celebrele SkiJet-uri cu care “smecherii” te impresioneaza alergandu-te prin apa. Asa, si apa si plaja sunt poluate cu benzina si alti derivati petrolieri.
  • Ospitalitate !? Sa fim seriosi, mai exista poate in micile localitati rurale. In weekend la mare iti rad in nas “particularii” si te trimit la plimbare batjocoritor daca nu ai de gand sa stai vreo saptamana iar la hotelurile “ieftine” depinde de toanele receptionistei.

Concluzia, in sezon o camera in care sa nu iti fie frica sa intri este peste 240 RON (55 Euro), masa pentru 2 persoane, 3 mese pe zi cel putin 100 Ron (23 Euro). La all inclusive macar nu stai zeci de minute pana iti vine comanda, iti poti alege si in functie de ce vezi, nu ai surprize la ce comanzi, nu iti baga ospatarul pe gat chifle de un euro, etc. Adunat la noipe litoral te costa 78 de euro pe zi, mult peste ce este in Bulgaria, Grecia  si chiar mai mult decat in luxoasele resorturi din Turcia, iar conditiile la noi cand ma gandesc ma apuca rasul/plansul

Cum se merge pe drumul spre mare , 2 clipuri de pe Youtube

Concluzie personala. Daca tot conduc altii tara , fac ce vor doar ei si ne umilesc in toate felurile, sa incepem sa ne facem vacantele afara, ocazie cu care vedem si cum se traieste acolo, si usor usor sa ii lasam pe politicienii nostri ( a observat cineva cati din ei seamana cu cei din celebrul “ferma animalelor” ) sa se fure si smechereasca intre ei, fara masa de prosti de la care scot banii acum, iar noi sa ne mutam in tari de “vis”.

  • Share
Publicat în General | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Uite vara, bine-mi pare – distracţie, cu mic cu mare!

Publicat în 12 august 2010 de oldwitch

Entuziasmul estival este starea care transformă oamenii din figuranţi ai filmului cotidian casă-trafic-serviciu (sau şcoală)-market-casă în protagonişti ai unor aventuri comparabile – la nivel emoţional cel puţin – cu cele ale lui Indiana Jones. Bucuria verii ne animă pe toţi, de la Prâslea familiei până la bunici. Astfel devenim de meserie turişti – care în vacanţă, care în concediu…

Elveţia – cantoane şi cantonamente

Ţară a ciocolatei şi a ceasurilor, castel de ape şi redută naturală, Elveţia trăieşte în mare parte din turism. Anual îi trec graniţele în jur de 11 milioane de turişti din toată lumea. O nişă descoperită de elveţieni în anii ’50 s-a dezvoltat şi a devenit un trend internaţional azi: turismul recreativ-educaţional prin tabere, nu doar pentru elevi şi studenti, ci şi pentru adulţi care sunt dornici să retrăiască senzaţiile de cercetaşi din copilărie şi să le îmbogăţească prin experienţe noi.

Un exemplu bun de urmat şi în spaţiul mioritic este Tabăra Internaţională de Vară Montana, aflată în Alpi – un cantonament vesel şi original, care găzduieşte oameni din peste 50 de ţări şi promovează tradiţiile europene ale educaţiei fizice şi culturale prin mişcare, studiu, divertisment, socializare. Filosofia Montana constă în oferirea unei experienţe sănătoase de vacanţă în aer liber. Turiştii sunt grupaţi pe grupe de vârstă. Atitudini precum civismul, respectul pentru celălalt, cultul diversităţii se învaţă sau sunt reamintite aici. Iată câteva dintre activităţile sportive de la Montana: mini-golf, echitatie, hipism, iniţiere în navigarea pe râuri de munte, clubul micilor alpinişti, orientare turistică,  tenis de câmp, sporturi cu mingea, fitness, scrimă, trasee montane cu bicicleta, tras cu arcul (vorbim de ţara lui William Tell, nu?), cursuri de arte marţiale, gimnastică şi, desigur, excursii. La acestea se adaugă arte şi meşteşuguri tradiţionale, care includ desen, pictură, ţesătorie, tricotare, bricolaj, dar şi alte activităţi sociale, precum cercuri de limbi străine, astronomie, teatru şi arte, studiul faunei din zonă, realizarea de ierbare şi insectare,  focuri de tabără, seri de acrobaţie, concursuri culinare, petreceri rustice. Un adevărat cantonament pentru trup şi spirit, unde-şi găsesc locul şi bunicii, şi piticii, fiecare cu programul potrivit.
Finlandezii fac lucruri trăznite

În Finlanda, vacanţa nu înseamnă doar păduri, munţi şi ape, ci şi multă distracţie. Umorul finlandezilor îl intrece pe alocuri pe cel englezesc, mai ales când este vorba despre concursurile ciudate, la care participanţii fac risipă de imaginaţie şi se amuză pe cinste. Tradiţia a consacrat o întrecere mai liniştită, dar destul de dificilă: cine stă mai mult la saună. Participarea nu este chiar floare la ureche, pentru că este vorba de sauna finlandeză, reputată ca având cei mai fierbinţi aburi din lume. Pe acest filon al hazului de necaz, au apărut mai apoi deja celebrele turnee de alergat cu nevasta în spate, aruncarea cu telefonul mobil (care s-a născut din mai vechiul concurs de aruncat cu cizmele de cauciuc), campionatul mondial de fotbal în mlaştină,  concursul de făcut căpiţe de fân – proba de viteză şi proba de fantezie, imitarea vocală a cântatului la chitară fără a folosi vreun instrument muzical (air guitar playing), concursuri de percuţie la mesele de lemn din berării, campionatul de prins ţânţari, sau festivalul de  cules de zmeură cu mănuşi de box…

Dacă par numai nişte idei trăznite pentru excentrici, volumul încasărilor din hotelurile, restaurantele şi cluburile organizatoare vor trezi, cu siguranţă, interesul profesioniştilor Horeca de la noi. Un pic de umor nu strică niciunei oferte turistice, iar câteva dintre idei chiar se pot fura, mai ales cea cu căpiţa (să nu se mai spună ca furăm capra vecinului….)
Germanii iau distracţia în serios cu parcuri tematice

Invenţie a anilor ‘60, parcurile de distracţie au devenit o adevărată industrie în vestul Europei, fiind adevărate oraşe ale divertismentului, construite pe sute de kilometri pătraţi şi populate cu roller coaster-uri, tobogane, tuneluri ale groazei sau aparate zburătoare, dar şi cu hoteluri, magazine, cinematografe şi restaurante. Prin definiţie, parcurile tematice, pentru a se diferentia de cele de distractie, trebuie să se axeze pe reprezentarea artistică a unei teme educativ-formative, este necesar să aibă o ‘ancoră culturală’. Germanii exploatează cel mai serios această oportunitate, prezentând turiştilor interni şi externi o ofertă integrată originală, interesantă şi extrem de profitabilă.

Europa Park din Rust, lângă Freiburg cuprinde reprezentarea la scară miniaturală a celor mai reprezentative obiective turistice din diverse ţări europene: Zidul Berlinului, mori de vânt din Olanda, Fiord Rafting din Peninsula Scandinavă sau Staţia spaţială Mir.  Parcul tehnologic VW’s Autostadt este raiul pasionaţilor de automobile – drive-teste, ghizi specializaţi, maşini de epocă, instructori auto pentru copii, curse de limuzine, machete de motoare, expoziţii de caroserii, demonstraţii de tunning.

Nemţii nu au Disneyland, dar compensează cu Ravensburger Spieleland de lângă Lake Constance, Movie Park Germany din Bottrop,  Oraşul filmului bavarez (Bavaria Filmstadt) – München, Babelsberg Film Park din Postdam, Valea faraonilor de la Belantis Park din Leipzig, safari-ul din Seregenti Park – Hanovra, Insula tropicală cu lagună, nisip şi vegetaţie artificiale de lângă Berlin, Centrul ştiinţific Universum din Bremen.

La München există un impresionant Legoland (invenţie daneză, ca şi jocul), parc unde totul este construit din piese Lego – cele mai cunoscute obiective sunt My Town, Castleland, Wild Woods, Duplo Gardens şi Miniland. Interesant că reteta Legoland poate fi preluată ca orice altă franciză; să sperăm că un astfel de proiect ar avea mai mult noroc decât Dracula Park…

  • Share
Publicat în Concursuri, Vacante in lumea larga :) | Lasă un comentariu

3 Aşi ai vacanțelor vii: Austria, Australia, Argentina

Publicat în 12 august 2010 de oldwitch

Austria, mereu în mişcare…

Turismul tradiţional nu mai poate fi o soluţie, nici măcar într-o ţară ca Austria, desprinsă parcă din cărţile poştale cu munţi, păduri, zăpadă şi castele.  Hotelierii austrieci sunt mereu în căutare de oferte noi, unele inedite, neaşteptate pentru o ţară în care pare că este de ajuns să amenajezi o pârtie de schi sau să gateşti un şnitel, pentru ca turiştii să curgă, vrăjiţi de flautul fermecat al brandului de ţară.

Gazdele au mizat pe dorinţa de mişcare a contemporanilor noştri, pe necesitatea de a fi mereu în formă, fie că se află în vacanţă, la shopping, între două întâlniri de afaceri sau pur şi simplu în week-end, aşa că le-au creat cadrul în care să facă sport prin turism.

Ofertele de gen au nume sugestive: Maraton Tour (un pachet care cuprinde, pe lângă transport şi cazare, mic-dejun special înainte de cursa de alergări, meniu fitness, consilieri sportivi şi nutriţionisti, facilităţi de wellness, parcursul filmat pentru fiecare participant), Danube Run (cazare în hoteluri de 4 şi 5 stele, în apropiere de malul Dunării, organizare de sesiuni de alergări – se pun la dispoziţie: echipament de sport şi dispozitiv portabil de măsurat pulsul, hărţile traseelor de plimbare, jogging şi fast-run, rute cu grade diferite de dificultate în funcţie de capacitatea fizică a fiecărui turist, tratamente personalizate ale afecţiunilor cardiovasculare şi respiratorii prin mişcare în aer liber şi dietă).

Australia – continentul ca o tablă de Monopoly

Pentru al treilea an consecutiv, Australia este considerată de Country Brand Index pe locul întâi în topul brandurilor de ţară, urmată de SUA, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Supremaţia în materie de notorietate şi eficienţă turistică provine din remarcabila originalitate a ofertelor.

Una dintre acestea este ‘wine-tertainment’ (joc de cuvinte de la wine (vin) şi entertainment (distracţie). Cu podgorii întinse pe 63 de regiuni viticole, totalizând 170000 de hectare, cu un loc patru în topul mondial al exportatorilor de vinuri, Australia este o veritabilă atracţie pentru fanii enologiei, cărora le oferă locuri inedite şi trasee unice.

În sud se organizează un tur ce cuprinde ca etape podgoriile Clare Valley, Southern Flinders, Ranges, Barossa Valley, Riverland, Adelaide Hills, McLaren Vale, Kangaroo Island, Southern Fleurieu, Currency Creek, Langhorne Creek, Padthaway, Mount Benson, Wrattonbully, Coonawarra. Fiecare grup de turişti aliniază la start echipaje de 3-6 oameni, care primesc traseul expediţiei şi trebuie să descopere butoiaşul de aur (o întrecere similară jocului ‘Găseşte comoara’). Un veritabil concurs de orientare, dar nu turistică, ci…viticolă, pentru că echipajele primesc indicii sub formă de mesaje ascunse în sticle (de vin, fireşte…) şi trebuie să dezlege adevărate şarade, care le pun la grea încercare cunoştinţele în domeniu, inteligenţa, perspicacitatea şi umorul.

Chiar dacă un singur echipaj ajunge primul la trofeu, uneori nici acela, pentru că circuitul are durată fixă, toţi participanţii câştigă de fapt, pentru că este o distracţie pe cinste, stropită cu vinuri bune şi mese rafinate.
Argentina – turism în paşi de tango

Argentina este un amestec remarcabil de imagini, culori, arome şi contraste, în care misterul, melancolia şi pofta de viaţă se împletesc pe ritmuri de tango. Aşa sună un fragment din prezentarea unei oferte turistice argentiniene, care propune un tur de o săptămână (Milonga Tour) pentru cei care vor să înveţe sau să se perfecţioneze în arta tangoului. Milonga înseamnă o petrecere, un eveniment la care se dansează tango. Prin extensie, milonga a ajuns să se refere şi la locul (localul, clubul, restaurantul) unde se practică acest dans.

Pe scurt, se formează grupuri de 10-20 de turişti, de preferat perechi (există tururi similare şi pentru cei singuri, perechile de dans formându-se la faţa locului). Participanţii primesc in fiecare zi diverse lecţii de la profesori de tango chiar în celebrele milonga din Buenos Aires, fac turul orasului şi vizitează locurile importante din istoria acestui dans, au la dispozitie o zi specială pentru shopping, când îşi aleg costume de dans tradiţionale, iar turul culminează cu o petrecere-examen, la care turiştii primesc diploma de milonguero sau milonguera.

Întreaga ofertă, de la cazare (în mici hoteluri boutique, pitoreşti şi confortabile), până la transport (trăsuri, şarete) şi meniu (deliciile bucătăriei argentiniene – carnea de vită suculentă, preparată la grătar, colţunaşii fripţi denumiti empanada sau pastelito şi excelentul vin roşu) se bazează pe acelaşi pretext: dansul şi pasiunea, adică, simplu, tangoul.

  • Share
Publicat în Concursuri, Vacante in lumea larga :) | Etichete | Lasă un comentariu

De ziua mea la Budapesta !!!

Publicat în 12 august 2010 de sorin1304

In anul 2008, chiar de ziua mea de nastere am facut o excursie impreuna cu familia la Budapesta si am vazut acest minunat oras european.

  • Share
Publicat în General | Etichete , | Lasă un comentariu